Conferința Internatională de Autism

La sfârșitul acestei sâptămăni am participat la Conferința Internatională de Autism. Nefiind de specialitate, am ales să vorbesc din experiența pe care eu am avut-o cu acești copii și cateva concluzii personale.

„Când m-am aflat prima oara la ușa  Fundației Alpha Transilvană, eram nervos, neliniștit, puțin speriat, și nu știam la ce să mă aștept. M-am schimbat foarte repede după ce am început să lucrez cu o fetiță frumoasa pe Mara și Mara ma învățat pe mine mai mult decât am învățat-o eu pe ea. A durat ceva timp, pentru că trebuia să construim încrederea, dar odată ce am trecut această barieră, ea a început să se exprime, nu verbal, ci fizic și emoțional, a fost o comunicare incredibila. Înainte de a accepta sa mă ia de mâna, când mergeam în grădina zoologică sau prin pădure, mi-ar arăt  frunze și ciuperci. M-a ajutat sa văd și să percep lumea înconjurătoare prin cu totul și cu totul alte simțuri. Mi-am amințită atunci de copilul care ma împinsese pe pista de bowling și am înțeles ca el de fapt nu voia sa îmi facă rău ci să comunice cu mine, să se joace. Alegând să rămân sub umbrela acelei experiențe n-aș fi întâlnit-o pe Mara și pe ceilalți copii.

Nu sunt expert, ci un simplu om care crede că putem îmbunătăți viața celor 200.000 de români afectați de autism. Cu pași mici dar siguri, împreuna, devenind o comunitate din ce în ce mai mare.

Vă mărturisesc ca nu cunosc detalii de specialitate în ceea ce privește aceasta tulburare însa am relaționat cu copii și cu adulți cu trăsături din spectrul autist. Acest fapt m-a pus serios pe gânduri și mi-am propus sa mă implic și sa ajut atât cat pot, deși, aceste persoane sunt adesea mult mai puternice decât noi. 

Sa alegem sa ne pese de cei de langa noi.”